ATELIERUL Almei Redlinger se afla la etajul al saselea al unui bloc situat pe unul dintre bulevardele centrale ale Bucurestiului. Este greu de explica cum, traind in inima unui oras agitat, pictorita reuseste sa pastreze ritmul si sa redea starea unei existente normale, detasate de agresivitatea cotidiana, sa ne convinga, prin creatia ei, de farmecul pe care-l descoperim cand avem ragazul de a ne opri atentia asupra lumii "marunte" din jurul nostru. Pictura Almei Redlinger o putem spune acum, fiind vorba de o mare experienta de viata, de un indelung exercitiu facut in fata sevaletului ne invata sa privim, sa observam ambianta in care traim. Ea reda o anume calitate a existentei, pe care privitorul o sesizeaza imediat, bazata pe o fina observatie, pe descoperirea atat a obiectelor din jur, cat si a naturii ce reuseste sa intre pe geamurile unui apartament. Ea priveste oamenii eliberati de povara indatoririlor zilnice, surprinsi in momentele de ragaz, de meditatie sau conversand, in atitudini proprii pentru personalitatea lor.

O vizita in atelierul Almei Redlinger aduce bucuria iesirii pentru o clipa din agitatia lumii dinafara. Este momentul in care orice lucru intrat in campul privii atente devine altceva, capata particularitate, se personalizeaza. Pictura Almei Redlinger ne invata cat de repede putem descoperi clipa "magica", bucuria, relaxarea, arta de a iesi din constientul cotidian, atunci cand lasam privirea sa alunece pe suprafata obiectelor, cand avem rabdarea sa observam oamenii, sa le citim gesturile, sa sesizam detaliile micii lumi in care traim.

Asa am putea explica "secretul" acestui tip de picturalitate, constant in principii, dar care continua sa ne surprinda, de mai bine de o jumatate de veac, prin spiritul viu, prin schimbarea accentelor cu care opereaza.

Pictura si desenele Almei Redlinger au la baza rigoarea impusa de ratiune, sistemul. Un desen puternic, cu planuri rupte si linii ferme, construieste compozitia. Gestul este rapid, sigur, capabil sa desprinda esenta, sa descopere ipostaza optima a fiecarui lucru supus analizei. Este surprinzator cum de-a lungul anilor, in acest dialog continuu dintre linie si pata de culoare, Alma Redlinger a stiut sa armonizeze privirea rece cu puterea emotionala a perceptiei. Farmecul picturalitatii ei il descoperim in acest dialog ce stie sa fructifice posibilitatile diverse ale expresiei plastice.

Este o infruntare blanda intre severitatea constructiei si culoare, intre analiza lucida si momentul particular al perceptiei. Individualitatea creatiei Almei Redlinger o gasim in acest joc subtil, echilibrat, dintre desen si culoare, in sonoritatea cu totul speciala a cromaticii sale, in ritmul compozitiilor, ce dezvolta o puternica forta interioara.

Gestul Almei Redlinger este energic, riguros. Artista controleaza pana la ultimul detaliu suprafata tabloului, atenta la varietatea expresiva, la compunerea obiectelor, preocupata de a reda starea, senzatia unui moment. Asa se explica marea varietate a acestei picturi, in contextul unor subiecte relativ restranse. Temele preferate de pictorita vin din mediul familiar; atelierul, persoanele din apropiere, familia sau prietenii, obiectele din preajma, ii ofera prilejul de a alcatui continuu alte compozitii sau naturi statice. Cu aceasta "recuzita" ea si-a construit opera pe parcursul a mai bine de cincizeci de ani. Prospetimea lucrarilor ei este data de capacitatea ei de a inregistra acel moment special, lumina noua in care vede un vechi obiect, farmecul unei flori, felul in care se compun lucrurile din preajma. Cele mai multe imagini sunt din propriul atelier. In unele compoziti ea descrie colturi, sau imagini ample ale atelierului, in altele se restrange la cateva obiecte sau carti, dar totul este privit astfel incat prezenta umana exista. O intuim in felul de organizarea al obiectelor, in floarea asezata intr-o vaza, in cartea deschisa, sau in lucrarile aflate pe peretii atelierului. Alma Redlinger are o mare placere de a picta sau desena oameni, in general femei surprinse in diverse atitudini, in clipele de relaxare, citind, privind sau conversand. Ea nu face portrete, caci identitatea e doar sugerata, ci descopera personalitatea prin expresia de ansamblu a corpului. Ea stie citi foarte bine expresivitatea gestului, "decupand" personalitatea din atitudinea celui sau a celei reprezentate. Tot asa se intampla si in cazul obiectelor sau florilor: detaliile sunt neglijate, insistandu-se asupra expresiei, a senzatiei avute intr-un moment anume.

Pictura si desenele Almei Redlinger sunt efectul unor lungi observatii. Asa se explica forta ei de a sintetiza, de a elimina orice surplus, dar in acelasi timp de a nu pierde identitatea momentului. Aflata sub semnul armoniei, creatia Almei Redlinger demonstreaza o profunda intelegere a problemelor de limbaj. Artista nu se abate de la principii, fara insa a fi didactica.

Fina observatoare si cunoscatoare a personalitatii umane, a unui anume context existential, ea inoveaza prin felul de a privi si a intelege lumea din jurul ei, prin modul in care asociaza lucrurile. Asa ne explicam de ce aceste subiecte, inspirate mereu din acelasi univers, sunt intotdeauna atat de proaspete si de pline de viata, cucerind privitorul.

Indiferent de tematica, o particularitate a lucrarilor sale o descoperim in dialogul contraputernic dintre desen si culoare, in armonia ansamblului. Pictura ei ne indeamna sa vorbim despre sonoritati cromatice, despre ritmuri aproape muzicale, despre compozitii ce au rigoarea structurilor matematice, tinand intr-un atent echilibru perceptia senzoriala. Spontaneitatea pe care o degaja pictura sa este bine studiata. Ea stie foarte bine sa sugereze, sa puna in valoarea relatia dintre elemente, miscarea, vibratia lor interioara. Aflata zilnic in fata sevaletului, ea utilizeaza un instrument complex, opereaza cu un larg univers cultural. Am putea considera pictura ei un jurnal ce si-a propus sa puna in valoare starea de gratie, sa ne convinga de frumusetea aflata in apropierea noastra. Ea ne invata sa privim in interiorul nostru, ne indeamna sa constientizam ca starea de gratie a unei clipe compenseaza multe dintre lucrurile ce ne lipsesc, ca frumusetea lumii exista in noi, dar trebuie sa stim sa o privim. Ea iubeste timpul si lumea in care traieste, fara a neglija insa cateva dintre metodele invatate de la bunici pentru a putea trai micile bucurii zilnice. Una dintre ele, si poate cea mai importanta, ar fi ragazul aplecarii asupra lumii din preajma, cultivarea propriului eu, placerea "lucrurilor inutile", bucuria si sprijinul pe care ni-l da cultura. Acelasi principii le aplica si in domeniul picturalitatii, asumandu-si modernitatea limbajului din perspectiva rigorilor clasice.

Sinceritatea discursului Almei Redlinger este cuceritoare. Pictura ei este nu doar credibila, ci, as spune, chiar benefica, prin capacitatea ei de a transmite privitorului bucuria momentului si o imagine noua, reconsiderata, a universului in intimitatea caruia traim.