Cei care au urmarit de-a lungul anilor plastica Angelei Tomaselli s-au obisnuit cu expresia ei fabuloasa, inspirata din medii si regnuri diferite. A fost o perioada a dealurilor, a florilor, altfel spus a predominat natura, au urmat pasarile si animalele, o lume ciudata, in care, in ultimii ani au aparut si oamenii, o realitate impregnata puternic de personalitatea pictoritei.
Angela Tomaselli face parte dintre artistii despre care suntem tentati sa spunem, ca ei si-au descoperit cu usurinta drumul, au reconstruit o lume conforma imaginatiei lor, au stiut fructifica ?oferta? din jurul lor, dezvoltand in ani un drum propriu, bine articulate in datele limbajului plastic. Inca din primele cicluri, fara a se indeparta de real, Angela Tomaselli a avut capacitatea de a reformula imaginea lumii intr-o viziune personala. Dupa dealuri si flori, unde important a fost exercitiul destructurarii imaginii directe, au urmat ciclurile inspirate din lumea pasarilor si a animalelor, intitulate ?Fabule?. Aici relatarea capata caracter epic, este un univers ce conduce spre intriga, compozitiile sale induc acum un tip de imagine cu caracter moralizator, o realitate in care planuri se suprapun, sugerand mai mult decat povestind. Sunt lucrari provocatoare, cu intamplari cotodiene, pe care ea le relateaza cu umor, o inlantuire de imagini, de grafii care leaga si dezleaga elementele, asa cum le aflam si in lumea povestilor. Este un fel indirect de a relata despre lume, de a se descarca mai ales de aspectele ei negative, cu o agresivitate atenuata, ce uneori capata accente dramatice. Ciclul ?Fabulelor? are in creatia ei o permanenta, chiar daca uneori il intrerupe, el revine, de cate ori realitatea ii impune.
Acest mod de a intelege plastica corespunde cu adevarat personalitatii Angelei Tomaselli. Ea prefera expresia aluziva, dar suficient de ?citibila?, prefera sa trasmita lucrurile grave intr-o viziune in care binele si raul se amesteca, frumosul si uratul devin parteneri, fiecare privitor alegandu-si din acest conglomerat ceea ce il intereseaza.
Plastica Angelei Tomaselli o putem citi, acum, dupa aproape patruzeci de ani de creatie, ca un jurnal, ca o reactie la evenimente, fie de ordin personal, fie cele provocate de impactul cu existenta de zi cu zi. Dupa ?Fabule?, au urmat ?Amintirile suprapuse?, ?Mitologiile subiective?, cicluri legate de o perioada plina de evenimente in existenta pictoritei. Cele mai importante au fost calatoriile, o viata profesionala sustinuta, cu multe evenimente, cunostiinte, toate acestea accentuand o zona in care, picturalitatea sa reprezinta reactie directa la tot ceea ce i se intampla. Asa apar elementele de arhitectura, asa apar oamenii, asa se intalnesc animalele fantastice, asociate unor personaje, lucrarile ei din aceste cicluri semnaleaza situatii, de multe ori amuzante, dar nu lipseste nici o dimensiunea grava a unei existente destul de agitate.
Inainte de a vorbi despre limbajul plastic, despre personalitatea artistei, trebuie spus ca pictura Angelei Tomaselli este un tip de scriitura necriptata, care relationeaza simbolul cu o poveste. Compozitiile ei sunt in general elemente dintr-o realitate a carei legaturi privitorul singur le descopere, fiecare are libertatea sa-si alcatuiasca propria poveste. La baza picturalitatii Angelei Tomaselli se afla cotidianul, intersectat cu amintiri, cu imaginatia ce lasa sa scape uneori viziuni mai greu de tradus, dar aceste lucruri nu impieteaza coerenta lucrarii. Mai ales in ultimii ani simbolistica ei a capatat o expresivitate cuceritoare, ea stie obtine efecte plastice speciale din jocul petelor de culoare si al grafiei, stie sa dea o expresivitate foarte directa formelor.
Trebuie sa amintim si despre un intreg ciclu dedicat muzicii, chitaristilor, ritmurilor de jazz si blues integrate in lumea diversa a imaginatiei sale. In ultimii ani, alaturi de acest bogat breviar venit mai ales din lumea necuvantatoarelor, omul isi face frecvent aparitia in compozitiile sale. Interpretarea este insa de aceeasi maniera, ca motiv si nu ca individualitate. Chipurile ei trimit uneori spre repere istorice, alteori pun in evidenta conotatii mistice, ca acele ?femei ingeri?, prezente innaripate, cu habitudini dintre cele mai obisnuite, luate din viata de zi cu zi. Exista un tip de licente pe care artista si le asuma, combinand cu libertatea subconstientului, cele mai imprevizibile lucruri. Arhitecturi, asa cum le-a vazut in locurile prin care a trecut, mici intamplari amuzante unde descoperim de cele mai multe ori un fel de ?arca lui Noe?, in care lucruri atat de diferite, traiesc, convietuesc in acelasi plan. In general din compozitiile Angelei Tomaselli lipseste personajul principal. Cel care da expresie este ansamblul, ritmul, inlantuirea elementelor, un fel de dans, cu multe meandre, cu urcusuri si coborasuri, evoluand de cele mai multe ori sub vraja unei muzici ritmate sau alteori totul pare incetinit, transferat in zona intensitatilor, atunci cand petele de culoare capata o mai mare pregnanta, sustin tensiunea compozitiilor sale.
Putem spune ca pictura Angelei Tomaselli a evoluat constant intre expresionismul liric si fantastic. Ea a preferat intotdeauna un univers bogat, cu multe repere, cu conotatii uneori disparate, dar care isi gasesc expresia in ansamblul compozitional. Este un fel de carusel din vartejul caruia ies la lumina din cand in cand imagini bine articulate, ce vin sa dea un accent, sa particularizeze momentul.
I-am dat acestei creatii un titlu generic: ?Calatorii imaginare? sugestiv pentru universul pictoritei alcatuit din fragmente de imagini, de intamplari, framantat de nelinistea de a scoate la suprafata ceea ce imaginatia produce continuu sub impulsul direct al realitatii. Angela Tomaselli se foloseste de aceste repere pentru a marca, dincolo de anecdota, o reactia persoanla, o atitudine. As semnala in acest sens lucrarile din ciclul ?Politichien?, vizibil influetate de agresivitatea cu care politicul face parte din existenta noastra cotidiana.
Spiritul de observatie, capacitatea de a surprinde esenta lucrurilor ne da sentimental unui spectacol viu la care, imaginativ participam la trasarea ultimelor tuse de culoare. Dar in spatele acestor compozitii dinamice, cu un desen atat de sigur, de personal, unde pata de culoare pare a se asterne de la sine se afla nenumaratele caiete de schite, un exercitiu continuu, facut cu o disciplina remarcabila de mai bine de patruzeci de ani. Pentru Angela Tomaselli pictura este modul personal, ratiunea de a exista in aceasta lume.

Maria-Magdalena Crisan