Ens amans si recuperarea sublimului


Înainte de a fi cugetator, creator de bunuri sau strângator de avutii, omul este o fiinta care iubeste – ens amans, în latina. Iubirea este sublimul înscris în macrocosmul numit “palpitatia vietii”. Dincolo de impulsul erotic pluteste enigma care pune lumea în miscare; îi da sens. Sentimentul de atractie nu are hotare. Si nici explicatii. Sunt patru termeni grecesti referitori la iubire: Eros, Philia, Storge si Agape. Erosul face trimitere, în general, la iubirea pasionala, la dorinta puternica, fiind asociat adesea cu dorinta sexuala. Philia este iubirea spontana, naturala, linistita, identificata cu prietenia, cu afectiunea. În timp ce Storge este dragostea calma, tandra si sigura dintre sot si sotie sau iubirea cetateanului pentru pamântul din care se trage. Agape este dragostea rationala, nascuta din convingeri, din aprecieri, din credinta.
Se spune ca dragostea stimuleaza mintea omului, o deschide catre cunoastere si vointa. Erosul genuin poarta amprenta Creatorului, care a facut ca el sa înmugureasca în fiinta cuvântatoarelor si a necuvântatoarelor. Un datum ce face posibila chimia uniunii unui sentiment cu altul, la fel de puternic si, aparent, inexplicabil. Vechii greci au personificat Erosul, asezându-l printre zei, considerându-l “principiul ordonator care a participat la geneza universului, la viata oamenilor si a zeilor”. Termenul are doua semnificatii diferite, folosite în scrierile presocratice: prima se refera la iubire ca element primordial, anterior aparitiei lumii; cea de-a doua exprima iubirea erotica, chinuitoare. În mitologia greaca, Eros (Cupidon sau Amor, în mitologia romana) era fiul lui Zeus si al Afoditei fiind reprezentat sub înfatisarea unui copil frumos, înaripat, caruia nu-i lipseau sagetile, “purtatoare” ale chinurilor dragostei, mereu trase la tinta, atingând si oamenii si zeii.
Expozitia de pictura, sculptura si grafica intitulata EROSUL VERII, gazduita pe simezele Galeriei Veroniki Art, în perioada 27 mai - 28 iunie, a fost conceputa sub pecetea definitorie a recuperarii sublimului ce salasluieste în eros, ca principiu generator al lumii; ca nazuinta înspre vesnicie si cale catre frumusetea suprema, forta generatoare de perfectiune; constanta a vietii si “program” incifrat care întretine focul celui mai puternic instinct - cel de reproducere, perpetuarea speciei umane; care poarta informatia genetica “ce aspira spre nemurire”; miracol pus la cale si cumpanit de întregul univers, cu fastul ritualului înfaptuit prin forma si culoare, prin trilurile pasarilor, prin zborurile de parada si dansurile nuptiale, prin ofrandele aduse femelelor de catre masculi în timpul împerecherii. Asadar, animalele, pasarile, pestii, insectele sunt cuprinse si ele de erosul... cromozomial, de dragostea genuina, însufletind, prin spectacolul ce prefateaza actul reproducerii, lumea acvatica, cea terestra si cea aeriana.
În istoria artelor omenirii, tema erosului a fost constant abordata, cu tot primitivismul sau rafinamentul etapelor parcurse. O reflecta frust, voalat sau foarte îndraznet, creatiile artistice memorabile, cu acest subiect, din marile muzee ale lumii.
Pentru expozitia EROSUL VERII am ales drept “emblema” si punct de plecare tabloul pictorului francez, reprezentant de marca al academismului, William Bouguereau (1825-1905): “Jeune fille se defendant contre L'Amour”(“Tânara aparându-se de Amor”), pictat în 1880.
Le-am propus pictorilor invitati sa interpreteze lucrarea lui Bouguereau, fiecare în viziunea care îl individualizeaza. Nicolae Maniu, Rodica Toth Poiata, Florian Lucan, Marilena Murariu si Laurentiu Midvichi recupereaza, astfel, expresia vizuala a mesajului facând, aparent, un salt înapoi, în timp. Dar, toti cinci, încercând sa actualizeze un capitol important al istoriei artei europene, imagineaza o arhitectura contemporana a erosului ce aduce jubilatia edenica mai aproape de tensiunile zilelor noastre. Imboldul creativ nu le-a jucat feste. Dimpotriva. Provocarea pe care le-am oferit-o le-a dat prilejul sa destructureze formele din compozitia “Jeune fille se defendant contre L'Amour”si sa replamadeasca atmosfera imagistica, fragmentând mesajul, filtrându-l, din punct de vedere tehnic si emotional, pentru a da o alta turnura întregului. Cine poate contesta astazi predispozitia lui Eros pentru bucurie! Pentru exuberanta jocului sau pentru întâlnirile rare! Speram ca ineditul perceptiei lui Cupidon si al reprezentarii misterului vietii de catre pictorii invitati, al rostului afectiunii sau al pasiunii devoratoare de care este în stare omul secolului XXI, sa va dea de gândit.Ca de altfel si lucrarile pe tema expozitiei noastre semnate de cei cinci pictori, carora li se alatura, în expunerea generala, sculptorita Reka Csapo Dup.
Participarea la expozitia de la Veroniki Art a lui Nicolae Maniu, unul dintre cei mai mari artisti români din afara granitelor tarii, este o premiera absoluta: la invitatia mea, pictorul a acceptat sa expuna, pentru prima oara, într-o galerie particulara din România (tabloul cu titlul „Ambiguitate”). Operele lui Maniu, de mult traitor la Paris, sunt însasi expresia aventurii luminii, a maiestriei incontestabile care l-au propulsat în rândul valorilor artistice ale Occidentului. Referitor la interpretarea dupa lucrarea lui Bouguereau, în viziunea pictorului, eternul Eros este când copilul îndraznet, lipsit de prejudecati, care face pâna si lumina sa vibreze de placerea jocului, când adultul derutat de fantoma esecului si de nebunia acestui secol.
În fosnetul de matase catifelata al tablourilor Rodicai Toth Poiata se desfata realitatea si irealitatea visurilor. Erosul este ubicuu. La fel si delicatetea configurarii marturisirilor sale, adevarate palimseste sufletesti. În “Crepuscul”, “Gemene”, “Zare”, “Dincolo”, “Nod”, “Prag”,” Mar” sau “Cupa”, “Taine” sau “Tors” fiecare detaliu pare sa confirme intentia artistei, aceea de a se apropia cât mai mult de lucrurile aparent banale care tin de intimitatea unei fiinte dezvaluindu-i mici secrete ce “întregesc perceptia despre întreg”, fie din arhiva eternului feminin sau din maretia naturii. Personajele din compozitiile sale sunt prezente eterice, împregnate de un discret erotism, dar si de o viziune aparte, care o individualizeaza în spatiul artistic autohton.
Participarea pictorului Florian Lucan este sub semnul florii. Prin seria structurilor si a coloanelor floral-vegetale create de artist, expozitia întra în zona spectacolului gradinii. Dorul dupa Edenul pierdut este la el acasa. Dar pictorul restructureaza concretul, cu finete de orfevru, reusind sa faca vizibila energia formelor si a structurilor florale, sa înnobileze detaliul decorativ pe care îl transfera într-o alta dimensiune, superioara, prin crearea unei “stari de fluiditate” si de reprezentare a irepetabilului. Seria desenelor cu amorasi, schitati dintr-o singura linie, completeaza suita “Structurilor”si a “Coloanelor” sale triumfale.
În acelasi timp, asistam la “desfasurarea” eseurilor picturale ale Marilenei Murariu, configurate parca prin perdeaua viselor, cu povesti sensibil compuse într-o simfonie nocturna, în care totul e posibil. Erosul pluteste în aer, pe pâmânt sau pe apa, purtat de “Eternul feminin”, de “Ape si vis”,”Femeia si luna” sau “Împreuna”, spre armonii celeste. Suverana, în compozitiile sale, este frumusetea misterioasa a trupului feminin, încarcata de amintiri, melancolie si tandrete.
Nascut la margine Deltei – detaliu biografic important pentru arta sa – tânarul pictor Laurentiu Midvichi, împresioneaza, prin forta tusei si a desenului ferm. Artistul alatura nudului feminin imaginea pestelui. Poate fiindca îi da posibilitatea sa puna în lumina “cea mai bogata paleta de culori din lume", cum însusi marturiseste. Spectacolul este absolut fascinant si nu numai pentru ca releva, prin contrast, doua tipuri de structuri ale caror valente artistice se “asambleaza” de minune. Ci, fiindca erotismul nudurilor feminine este potentat de vibratia cromatica a solzilor pestelui, care capata straluciri de o frumusete ireala, mai ales în perioadele de reproducere. Nimic nu ramâne încremenit în austeritatea glaciala a acestor vertebrate acvatice. Laurentiu Midvichi a înteles pe ce drum trebuie sa mearga.
Exuberanta, romantism si forta, o mâna puternica si sigura care mângâie materia ce se supune modelarii, pentru a fi turnata apoi în bronz. Iata o schita de portret pentru Reka Csapo Dup, dar si pentru lucrarile sale care contribuie substantial la ambianta “Erosului verii”. Fie ca întruchipeaza un “Personaj cu trombon”, “Dans” sau un “Personaj Art Nouveau”, arlechini, saltimbanci sau pastorite – senzuale, gratioase, expresive – sculpturile de interior ale artistei înnobileaza orice spatiu ar ocupa. Secretul ar fi unul singur: bucuria comuniunii cu materia si, deopotriva, a resuscitarii unor teme, astazi uitate sau abandonate. Toate, într-un bine studiat exercitiu al întâlnirilor simpatetice.

Ens amans, fiinta care iubeste, mai presus de sine si de timp, poarta sublimul vietii în cuibul sufletului. Erosul la care jinduieste, pe care si-l asuma si pe care îl împartaseste nu este numai un reper artistic, ci si unul existential.
Veronica MarinescuEns amans si recuperarea sublimului


Înainte de a fi cugetator, creator de bunuri sau strângator de avutii, omul este o fiinta care iubeste – ens amans, în latina. Iubirea este sublimul înscris în macrocosmul numit “palpitatia vietii”. Dincolo de impulsul erotic pluteste enigma care pune lumea în miscare; îi da sens. Sentimentul de atractie nu are hotare. Si nici explicatii. Sunt patru termeni grecesti referitori la iubire: Eros, Philia, Storge si Agape. Erosul face trimitere, în general, la iubirea pasionala, la dorinta puternica, fiind asociat adesea cu dorinta sexuala. Philia este iubirea spontana, naturala, linistita, identificata cu prietenia, cu afectiunea. În timp ce Storge este dragostea calma, tandra si sigura dintre sot si sotie sau iubirea cetateanului pentru pamântul din care se trage. Agape este dragostea rationala, nascuta din convingeri, din aprecieri, din credinta.
Se spune ca dragostea stimuleaza mintea omului, o deschide catre cunoastere si vointa. Erosul genuin poarta amprenta Creatorului, care a facut ca el sa înmugureasca în fiinta cuvântatoarelor si a necuvântatoarelor. Un datum ce face posibila chimia uniunii unui sentiment cu altul, la fel de puternic si, aparent, inexplicabil. Vechii greci au personificat Erosul, asezându-l printre zei, considerându-l “principiul ordonator care a participat la geneza universului, la viata oamenilor si a zeilor”. Termenul are doua semnificatii diferite, folosite în scrierile presocratice: prima se refera la iubire ca element primordial, anterior aparitiei lumii; cea de-a doua exprima iubirea erotica, chinuitoare. În mitologia greaca, Eros (Cupidon sau Amor, în mitologia romana) era fiul lui Zeus si al Afoditei fiind reprezentat sub înfatisarea unui copil frumos, înaripat, caruia nu-i lipseau sagetile, “purtatoare” ale chinurilor dragostei, mereu trase la tinta, atingând si oamenii si zeii.
Expozitia de pictura, sculptura si grafica intitulata EROSUL VERII, gazduita pe simezele Galeriei Veroniki Art, în perioada 27 mai - 28 iunie, a fost conceputa sub pecetea definitorie a recuperarii sublimului ce salasluieste în eros, ca principiu generator al lumii; ca nazuinta înspre vesnicie si cale catre frumusetea suprema, forta generatoare de perfectiune; constanta a vietii si “program” incifrat care întretine focul celui mai puternic instinct - cel de reproducere, perpetuarea speciei umane; care poarta informatia genetica “ce aspira spre nemurire”; miracol pus la cale si cumpanit de întregul univers, cu fastul ritualului înfaptuit prin forma si culoare, prin trilurile pasarilor, prin zborurile de parada si dansurile nuptiale, prin ofrandele aduse femelelor de catre masculi în timpul împerecherii. Asadar, animalele, pasarile, pestii, insectele sunt cuprinse si ele de erosul... cromozomial, de dragostea genuina, însufletind, prin spectacolul ce prefateaza actul reproducerii, lumea acvatica, cea terestra si cea aeriana.
În istoria artelor omenirii, tema erosului a fost constant abordata, cu tot primitivismul sau rafinamentul etapelor parcurse. O reflecta frust, voalat sau foarte îndraznet, creatiile artistice memorabile, cu acest subiect, din marile muzee ale lumii.
Pentru expozitia EROSUL VERII am ales drept “emblema” si punct de plecare tabloul pictorului francez, reprezentant de marca al academismului, William Bouguereau (1825-1905): “Jeune fille se defendant contre L'Amour”(“Tânara aparându-se de Amor”), pictat în 1880.
Le-am propus pictorilor invitati sa interpreteze lucrarea lui Bouguereau, fiecare în viziunea care îl individualizeaza. Nicolae Maniu, Rodica Toth Poiata, Florian Lucan, Marilena Murariu si Laurentiu Midvichi recupereaza, astfel, expresia vizuala a mesajului facând, aparent, un salt înapoi, în timp. Dar, toti cinci, încercând sa actualizeze un capitol important al istoriei artei europene, imagineaza o arhitectura contemporana a erosului ce aduce jubilatia edenica mai aproape de tensiunile zilelor noastre. Imboldul creativ nu le-a jucat feste. Dimpotriva. Provocarea pe care le-am oferit-o le-a dat prilejul sa destructureze formele din compozitia “Jeune fille se defendant contre L'Amour”si sa replamadeasca atmosfera imagistica, fragmentând mesajul, filtrându-l, din punct de vedere tehnic si emotional, pentru a da o alta turnura întregului. Cine poate contesta astazi predispozitia lui Eros pentru bucurie! Pentru exuberanta jocului sau pentru întâlnirile rare! Speram ca ineditul perceptiei lui Cupidon si al reprezentarii misterului vietii de catre pictorii invitati, al rostului afectiunii sau al pasiunii devoratoare de care este în stare omul secolului XXI, sa va dea de gândit.Ca de altfel si lucrarile pe tema expozitiei noastre semnate de cei cinci pictori, carora li se alatura, în expunerea generala, sculptorita Reka Csapo Dup.
Participarea la expozitia de la Veroniki Art a lui Nicolae Maniu, unul dintre cei mai mari artisti români din afara granitelor tarii, este o premiera absoluta: la invitatia mea, pictorul a acceptat sa expuna, pentru prima oara, într-o galerie particulara din România (tabloul cu titlul „Ambiguitate”). Operele lui Maniu, de mult traitor la Paris, sunt însasi expresia aventurii luminii, a maiestriei incontestabile care l-au propulsat în rândul valorilor artistice ale Occidentului. Referitor la interpretarea dupa lucrarea lui Bouguereau, în viziunea pictorului, eternul Eros este când copilul îndraznet, lipsit de prejudecati, care face pâna si lumina sa vibreze de placerea jocului, când adultul derutat de fantoma esecului si de nebunia acestui secol.
În fosnetul de matase catifelata al tablourilor Rodicai Toth Poiata se desfata realitatea si irealitatea visurilor. Erosul este ubicuu. La fel si delicatetea configurarii marturisirilor sale, adevarate palimseste sufletesti. În “Crepuscul”, “Gemene”, “Zare”, “Dincolo”, “Nod”, “Prag”,” Mar” sau “Cupa”, “Taine” sau “Tors” fiecare detaliu pare sa confirme intentia artistei, aceea de a se apropia cât mai mult de lucrurile aparent banale care tin de intimitatea unei fiinte dezvaluindu-i mici secrete ce “întregesc perceptia despre întreg”, fie din arhiva eternului feminin sau din maretia naturii. Personajele din compozitiile sale sunt prezente eterice, împregnate de un discret erotism, dar si de o viziune aparte, care o individualizeaza în spatiul artistic autohton.
Participarea pictorului Florian Lucan este sub semnul florii. Prin seria structurilor si a coloanelor floral-vegetale create de artist, expozitia întra în zona spectacolului gradinii. Dorul dupa Edenul pierdut este la el acasa. Dar pictorul restructureaza concretul, cu finete de orfevru, reusind sa faca vizibila energia formelor si a structurilor florale, sa înnobileze detaliul decorativ pe care îl transfera într-o alta dimensiune, superioara, prin crearea unei “stari de fluiditate” si de reprezentare a irepetabilului. Seria desenelor cu amorasi, schitati dintr-o singura linie, completeaza suita “Structurilor”si a “Coloanelor” sale triumfale.
În acelasi timp, asistam la “desfasurarea” eseurilor picturale ale Marilenei Murariu, configurate parca prin perdeaua viselor, cu povesti sensibil compuse într-o simfonie nocturna, în care totul e posibil. Erosul pluteste în aer, pe pâmânt sau pe apa, purtat de “Eternul feminin”, de “Ape si vis”,”Femeia si luna” sau “Împreuna”, spre armonii celeste. Suverana, în compozitiile sale, este frumusetea misterioasa a trupului feminin, încarcata de amintiri, melancolie si tandrete.
Nascut la margine Deltei – detaliu biografic important pentru arta sa – tânarul pictor Laurentiu Midvichi, împresioneaza, prin forta tusei si a desenului ferm. Artistul alatura nudului feminin imaginea pestelui. Poate fiindca îi da posibilitatea sa puna în lumina “cea mai bogata paleta de culori din lume", cum însusi marturiseste. Spectacolul este absolut fascinant si nu numai pentru ca releva, prin contrast, doua tipuri de structuri ale caror valente artistice se “asambleaza” de minune. Ci, fiindca erotismul nudurilor feminine este potentat de vibratia cromatica a solzilor pestelui, care capata straluciri de o frumusete ireala, mai ales în perioadele de reproducere. Nimic nu ramâne încremenit în austeritatea glaciala a acestor vertebrate acvatice. Laurentiu Midvichi a înteles pe ce drum trebuie sa mearga.
Exuberanta, romantism si forta, o mâna puternica si sigura care mângâie materia ce se supune modelarii, pentru a fi turnata apoi în bronz. Iata o schita de portret pentru Reka Csapo Dup, dar si pentru lucrarile sale care contribuie substantial la ambianta “Erosului verii”. Fie ca întruchipeaza un “Personaj cu trombon”, “Dans” sau un “Personaj Art Nouveau”, arlechini, saltimbanci sau pastorite – senzuale, gratioase, expresive – sculpturile de interior ale artistei înnobileaza orice spatiu ar ocupa. Secretul ar fi unul singur: bucuria comuniunii cu materia si, deopotriva, a resuscitarii unor teme, astazi uitate sau abandonate. Toate, într-un bine studiat exercitiu al întâlnirilor simpatetice.

Ens amans, fiinta care iubeste, mai presus de sine si de timp, poarta sublimul vietii în cuibul sufletului. Erosul la care jinduieste, pe care si-l asuma si pe care îl împartaseste nu este numai un reper artistic, ci si unul existential.
Veronica Marinescu