Universul secret si vizibil al artei feminine

Vitalitate, emotie, rigoare

În România timpului prezent, arta contemporanã trece prin momente dificile. Cu atât mai mult arta contemporanã femininã. Viata artistului nu stã pe roze, iar a femeii-artist se blocheazã undeva, la rãscrucea dintre “dedicare” si “retragere”. Pentru a întelege mai bine ce se întâmplã, am bãtut la usa atelierelor mai multor doamne sau domnisoare artiste din Bucuresti...Temeri si renuntãri, multã tristete si putinã sperantã, vointã fãrã margini, sãrãcie, dar si un plus de bucurie adus de fiecare pas, de viatã.
Asa s-a nãscut expozitia – manifest “Gestul feminin”, care îsi propune sã punã sub lupã tocmai vitalitatea, emotia si rigoarea ce definesc demersul artistic al acelei categorii de artiste luptãtoare, în pofida conditiilor economice si finaciare apãsãtoare, improprii, astãzi, actului artistic.
Sapte artiste plastice, cu personalitãti si stiluri diferite, din generatii diferite – Irina Florescu, Vasilica Chifu, Olga Morãrescu-Mãrginean, Letitia Oprisan, Alma Redlinger, Anca Seel-Constantin(Elvetia) si Elena Surdu-Stãnescu – m-au convins cã, în orice moment istoric, indiferent de context - social, economic sau financiar - pasiunea nu are limite; nici sursele de inspiratie. Conteazã talentul si vointa....
Deloc întâmplãtor, emblema prezentei expozitii este tabloul “Alegoria picturii”, cu autoportret, apartinând faimoasei pictorite italiene Artemisia Gentileschi (1593-1652). Fiica pictorului Orazio Gentileschi, de la care “a preluat rigoarea desenului, adãugându-i un puternic accent dramatic inspirat de opera lui Caravaggio”, Artemisia - consideratã astãzi ca unul dintre primii pictori ai stilului baroc - s-a impus prin arta sa într-o epocã deloc favorabilã, când femeia pictor nu era usor acceptatã... de cãtre “dictatura masculinã”. Si cum acest impediment nu-si mai are locul în peisajul actual al artelor, ce altceva le-ar putea tãia aripile doamnelor noastre? Poate usurinta cu care abandoneazã, uneori, arta, fiindcã...nu mai renteazã.
Cele sapte artiste invitate sã expunã la Galeria Veroniki Art sunt de pãrere cã nimeni si nimic nu le poate înfrânge.

Pentru Vasilica Chifu, energia gestului firesc de a dezvolta compozitii ce invocã jubilatia în fata luminii divine, aspiratia spre frumusetea înaltului, spre comuniunea cu Creatorul, nu are hotare. Desfãsurându-se pe suprafata mare a pânzei, între tãceri subântelese si acceptãri ale etapelor pregãtititoare întâlnirii cu El, artista ne lasã în grijã, fãrã ostentatie, “arhitecturi” misterioase ale unui “Foc de început”, sau ale unui “Spirit cãlãtor”, ale drumului sau gândului “Spre luminã” si “Între luminã si foc” fiindcã...altã cale nu existã.
Tânãra pictoritã Irina Florescu - atasatã studiului dupã naturã – creeazã o artã puternicã, viguroasã, sfidând parcã traumele actualului context economic si finaciar, fiindcã a învãtat, probabil de la profesorul sãu, Florin Mitroi, sã cãlãtoreascã pe marginea unui vis. Sã meargã pe drumul destinului, ascultându-si chemarea. Si reuseste. Peisajele sale “Sâncrai de Mures”, “Vârf la Breaza”, Noapte la Hârsa”, “Tuzla” sau “Sãrata Monteoru” te ademenesc cu forta unui magnet. Mâna sigurã, echlibrul cromatic si tusa energicã nu lasã loc niciunui dubiu cã ar putea pãrãsi acest mestesug nobil, care îi aduce satisfactia supremei împliniri.
Vine din urmã, încãrcat de subtilitãtile grafiei aerate si de o inefabilã muzicalitate, universul desenelor, al acuarelelor fãrã pereche ce poartã semnãtura Olgãi Morãrescu - Mãrginean. Cu o energie debordantã, de-a dreptul molipsitoare, doamna “feeriilor” te aduce direct în fata unei realitãti excelent orchestrate spre a-ti fi, parcã, stâlp de nãdejde, refugiu si încântare în clipe tulburi. Fuioare de luminã împletite din “Pãsãri ascunse”, din “Frunze albastre”, din semnãturi diafane “extrase” din lumea florilor si a pãsãrilor, rostuite pe suprafata albului imaculat al tabloului, te întâmpinã regeste, invitându-te sã iei parte la specatoculul secret al naturii. Iar culoarea care le “drapeazã” impecabil este un “cântec, o boare de vânt, o strãlucire”. Cum sã nu tresalti de bucurie în fata unui asemenea spectacol ?!
Sigurã pe sine si pe ale sale poeme cromatice, compuse în sintaxe plastice de o epatantã prospetime si curaj asociativ, Letiþia Oprisan îsi dezvãluie soliditatea si senzualitatea “stãrilor de spirit” aparte, pe care le emanã picturile sale. Compuse în acordul simfonic al complementarelor, picturile artistei, în acrilic pe pânzã –“Sãrbãtoare estivalã” (din ciclul ”Eterna devenire”),“Solfegii caniculare”, “Adoratie” sau “Boss-ul, ultimele douã din ciclul de lucrãri “Panta Rhei” - au darul de a te face pãrtas la bucuriile zilei, adesea uitate sau ignorate.
Cu Alma Redlinger, mereu surâzãtoare, poti sã treci prin potop si furtuni, fiindcã nu te lasã pânã nu te lãmureste cât de important este sã poti decupa din cenusiul zilei clipa "magicã"; sã stii sã citesti frumusetea de pe chipul oamenilor, al celor dragi; sã te impregnezi cu delicatetea gesturilor, cu minunea detaliilor care abundã în obiectele domestice din spatiul de locuit sau de oriunde.
Arta sa - un joc subtil si echilibrat între desen si culoare – e destinatã, parcã, sã-ti stea mereu în preajmã. Este suficient sã amintim doar câteva din titlurile lucrãrilor expuse: “Doamna cu pisica”, “Nuferi albi cu scoici”, “Mânuitorul de marionete”, “Doamna cu pãlãrie neagrã”.
Anca Seel-Constantin - stabilitã în Elvetia, de peste douã decenii – vine cu misterul Orientului, de ale cãrui valori culturale se simte aproape, ca de altfel si de fastul si strãlucirea societãtilor princiare din trecut.Tablourile sale în rosu si negru - ale cãror compozitii fac loc “Edenului” (închipuit de artistã în aceleasi vesminte cromatice din care nu lipseste aurul), “Cailor în Eden”, “Flãcãrilor” focului sacru – dezvãluie o personalitate puternicã, stabilã, cãreia nimic nu-i stã în calea artei.
Si pentru cã nu se putea sã lipseascã din grupul artistelor expozante si o sculptoritã, Elena Surdu - Stãnescu, vigoarea gestului feminin pare împlinitã. “Cupola lumii” cu ale ei cupluri pline de tandrete, îmbrãtisate întru eternitate, un “Zbor” imaginar închipuind feminitatea supremã, o “Fereastrã” deschisã spre inimile oamenilor – sculpturi în bronz si lemn - toate încap în sentimentul plenar de frumusete si iubire, reflectând idealurile, sentimentele si gândurile artistei. Modelajul energic, dialogul volumelor cu spatiul accentueazã simbolistica lucrãrilor sale.
*
Vivacitatea gestului feminin, emotia, delicatetea si frumusetea compozitiilor din lucrãrile prezente pe simezele galeriei VeroniKi Art contravin afirmatiei initiale, potrivit cãreia arta contemporanã femininã se aflã în impas.
Si totusi, câte artiste plastice sunt în situaþia de a-si refuza chemarea...

Veronica Marinescu