Pasionanta aventura artistica a Teodorei Stendl se inscrie intr-un parcurs complex, constant, pentru care voluptatea si savoarea lumii vegetale, fascinatia naturii, intersectia acesteia cu prezenta umana, alcatuiesc sursele acestei opere. De-a lungul anilor creatia ei a stat sub semnul luminii, al armoniei, a reprezentat esenta suculenta a unei dinamici a viului, clocotind de energie si vitalitate. Lumea ei face surprinde natura care renaste, este imaginea exploziei debordante si pline de viata a acesteia, iar de-a lungul anilor ea si-a concretizat ideile in tapiserii, in picturi, in desene sau obiecte-carti, un univers deschis, in care placerea pentru culoarea exuberanta, pentru forme pulsand pline de energie, fac ca aceste lucrari sa poarte in ele substanta lumii vii. De-a lungul anilor calatoriile au pus-o in contact cu spatii culturale diferite, a observat farmecul si exotismul unei naturi asupra careia omul si-a pus amprenta. Dar in tot acest univers fabulos, surprins in toata libertatea dezvoltarii sale ea a reusit sa patrunda, sa priveasca atent, sa inteleaga ca natura este cel mai bun exemplu de ordine si rigoare, determinand omul sa aiba control asupra gestului sau.
Strategia ei o descoperim mereu, inca din anii inceputului, cand, interesata de gravura, acest limbaj care disciplineaza, reuseste sa medieze intre voluptatea gestului, savoarea cu care recepteaza spectacolul naturii si rigorile tehnicii. Acelasi lucru se intimpla si in tapiserii, unde controlul si tehnicile folosite nu-i reduc din pasiunea cu care ea traieste impactul cu explozia fabuloasa a gradinilor, construind cu tenacitate, fir cu fir, o lume pe care o pune in valoare prin suculenta cromaticii sale.
Teodora Stendl este un artist temperamental, ?cu multi volti?, asa cum singura declara, pentru care, starea, tensiunea perceptieie acestor lucruri are o mare importanta in transpunerea lor in planul creatiei artistice. Instinctul dinamic si exubeanta se vad in tot ceea ce face, felul in care ea reuseste sa interpreteze aceasta vitalitate cromatica a unei naturi in plina dezvoltare, nu impieteaza cu nimic ordinea rationala ceruta de expresivitatea limbajului plastic, ea reusind sa pastreze echilibrul acestei creatii atat de diferita ca tehnici de manifestare. Ce putea satisface mai bine un asemenea temperament, decat o tema intotdeauna surprinzatoare, la fel de fabuloasa asa cum este cea a ?gradinii?? Cu atat mai mult, cu cat tot ceea ce face Teodora Stendl are un puternic accent feminin, sta sub semnul renasterii continui, al dragostei si al fecunditatii, ilustreaza forta prin care viata invinge si lumea merge mai departe.
GRADINA este una dintre temele regasite constant, inca din primii ani, in creatia Teodorei Stendl. La inceput au fost ?Gradinile Florichi?, aflate la Constanta, cele care coborau intotdeauna spre mare, invingand in lupta pentru supravietuire tarmul neprietenos. Au urmat apoi descoperiri extraordinare. Calatorind, ea a cunoscut gradinile italiene, asa cum le cunoastem din seria de lucrari intitulata ?GRADINILE BOMAZZO?, imaginea fanteziilor artistice ale familiei Orsini, realizare a artei din secolul al XVll-lea. Este stiut ca romanii au adus mult rafinament in arta gradinilor, incluzind in conceptia lor elemente de arhitectura, grote, statui, fantani, acordate cu bogatia unei vegetatii ce s-a supus vointei omului. In acest context gradina este un simbol al puterii, ilustreaza interventia omului, o natura domesticita, un tip de cultura ce se opune naturii spontane, lipsite de control. Au urmat apoi descoperirea ?GRADINILOR SECRETE?, intilnite in lumea araba, cu farmecul lor surprinzator, inconjurate de ziduri, protejate, gradini ale paradisului, aflate intr-un contrast total cu natura din preajma. Aici gradinile au o semnificatie mistica, metafizica, ele reprezinta locul in care omul incearca sa realizeze imaginea paradisului terestru, simbol al bogatiei, al nemuririi. Bazinul element nelipsit dintr-o asemenea gradina este oglinda care reflecta, un simbol al autocunoasterii, al meditatiei asociat intotdeauna altor elemente ce isi gasesc corespondenta in structura de ansamblu a gradinii.
O calatorie in Franta, la casa pictorului Monet ii deschide un alt univers fabulos, cel al gradinii de la Giverny, acolo unde, in ultimii douazeci si cinci de ani ai vietii Claude Monet a contemplat si a pictat gradina, dar mai ales lacul cu nuferi, un fel de gradina acvatica reprezentand o sinteza intre devenire si existenta de zi cu zi. O asemenea priveliste iti da sentimentul eternitatii si al infinitului, iti antreneaza privirea intr-un soi de magie, a carei identitate devine aproape perceptibila.
Am urmat traseul Teodorei Stendl in aceasta lume a gradinilor, atat de bogata si variata, pentru a intelege mai bine fascinatia vegetalului, ce pentru ea aceasta este zona cu care se identifica. Gradina a fost considerata dintotdeauna un simbol al Paradisului celest, al cosmosului, un centru spiritual, locul de unde a inceput lumea, iar aceasta expozitie sta sub semnul Gradinilor Edenului, un simbol al naturii paradisiace.
Simbolistica gradinii este complexa si o regasim in toate marile culturei. Gradina a fost intotdeauna legata de Dumnezeu, de o forta spirituala superioara, este un simbolul al fecunditatii permanent renascute, locul al credintei, al culturii, expresie a imaginii unei evolutii spirituale. Am amintit cateva repere din bogata literatura scrisa in jurul artei gradinilor, pentru a intelege cu adevarat o creatie asa cum este cea a Teodorei Stendl, care si-a tras seva din descoperirea si intelegera unei arte milenare, ce concentreaza in ea elementele esentiale ale existentei.
Puternica, voluptoasa, mereu innoita ca expresie, cu o neliniste ce nu ramane indiferenta in fata experientelor cotidiene, arta Teodorei Stendl se concentreaza in jurul unei conceptii, ce are in centru putem spune, datele eternului feminin, daca ne gandim la frumos ca armonie a expresiei, la renasterea continua si nu in ultimul rand la simbolul maternitatii. In opera ei este mereu prezent un personaj feminin, un fel de Venus din Wilendorf, ce reprezinta intotdeauna punctul luminos, acel element care leaga natura si umanul. In gradinile ei exista personaje ce anima spatiul, stabilesc vizual comunitatea a doua lumi ce au la baza aceleasi principii ale devenirii. Cunoasterea si misterul, un amestec de real si fantastic, de lumina si intuneric, de personaje ciudate ce vegheaza in noapte aceste gradini, dar mai ales explozia de bucurie, de exuberanta, de triumf al permanentei reanvieri rezuma in esenta o conceptie despre viata, ce nu-si pierde niciodata increderea in izbanda. Tot ceea ce a practicat Teodora Stendl ca limbaj in domeniul vizualului sta sub semnul triumfal al maximei infloriri. De la vegetatia suculenta ce simbolizeaza gradina, la forta unei creatii puternice, pline de viata, cu o cromatica exuberanta, cu forme ce sunt surprinse in plinatatea expresiei lor, totul este rodul unei imaginatii ce permanent se alimenteaza si citeste aceasta lume in permanenta prefacere. Asa se explica si varietatea de tehnici abordate, de expresii, ce trec cu usurinta din zona bidimensionalului in cea a volumului.
Un capitol special in creatia Teodorei Stendl il constituie obiectele si cartile gandite de ea ca reflex al cunoastrii si cercetarii culturale asupra obiectului, cu o deschidere speciala pentru zona decorativului. Din dragoste pentru ilustratia de carte, ea si-a construit propriile carti, a descoperit obiectul, vazut ca o sinteza culturala in care regasim elemente ale vechilor culturi. Ea fructifica materiale originale, broderii vechi de pretutindeni, tesaturi populare, toate acestea facute sub impulsul unor calatorii imaginare, un joc al copilariei adus la maturitate, in care bucuria pentru frumos, pentru armonie, un puternic simt pentru expresivitatea plastica pun in valoare personalitatea artistica a Teodorei Stendl.

Maria-Magdalena Crisan