“Memoria amprentei” reprezinta exercitiul de a întelege urmele unui trecut pe care Ana Zoe Pop si-a propus sa-l recupereze. Gândit nu neaparat din perspectiva unei cronologii istorice, în lucrarile ei descoperim mai degraba un orizont spiritual în jurul caruia ea îsi construieste de mai multi ani opera. Este o lume recompusa din fragmente, din imagini uneori deconcertante, alteori din gesturi evocatoare la care ea face trimiteri, detalii ce recupereaza un întreg orizont cultural, vorbind despre un univers profund uman, ce apartine unor lumi diferite care îsi regasesc un fond comun în expresiile esentiale ale nazuintelor dintotdeauna. Urma privita ca element identitar, înscrisa în “marea carte a umanitatii” si al carui fundament ramâne iubirea, semnele pe care le lasam, la acestea toate trebuie sa ne gândim, atunci când analizam sursele plasticii Anei Zoe Pop.
Nu este prima expozitie prin care ea ne surprinde cu alternanta între trecut si un prezent inevitabil, ne determina sa întoarcem privirea spre mituri, sa regândim semnificatiile propriilor noastre gesturi, sa citim lumea din perspectiva întelegerii complexe a sensurilor ei, sa ne asumam un destin din care sacrificiul, iubirea si împlinirea nu pot lipsi. Toate acestea se cer spuse acum, când traim într-o lume în care pare sa nu mai existe nimic altceva decât ceea ce consumam zilnic si în care suntem coplesiti de aceasta presiune a “imediatului” ce ne conditioneaza viata de zi cu zi.
Când am comentat sculptura Anei Zoe Pop vorbeam despre un tip de sensibilitate ale carei radacini le regasim în istoria sculpturii europene, de la romanic pâna la baroc. Dar referinta nu ne trimite spre expresia grandioasa, monumentala a sculpturii, ci la acea creatie ce a derivat din ea, la reliefuri sau la sculptura mica, la obiectele de care oamenii s-au înconjurat, reprezentând scene de viata, simboluri, ce ne vorbesc acum asemeni unor carti de învatatura.
Ana Zoe Pop este un artist cu un câmp de expresie foarte amplu. Sculptura, desenul, pictura, expresivitatea unor materialitati foarte diferite o incita, o stimuleaza sa descopere lumea din preajma ei. Placerea de a reprezenta omul, un univers ce contine datele unor realitati simbolice, legate întotdeauna de experienta umana, toate acestea fac ca în lucrarile sale sa descoperim repere spirituale, în exercitiul nostru de a întelege ceea ce se petrece cu noi.
Imaginarul ei se bazeaza pe o formatie culturala profunda, iar rolul pe care îl acorda semnului plastic, indiferent de maniera în care ea se exprima este acela de mijloc prin care comunica. Exista în lucrarile ei o stare nedefinita ca timp si spatiu, dar bogata în semnificatii, în elemente ce exprima întotdeauna natura umana: bucuria, durerea, spaima, misterul, sacrificiul. În desene accentul cade pe o alta dimensiune ce tine de spiritul nelinistit, pentru care lupta, înfruntarea, fie ca se petrece în plan fizic sau mental, reprezinta o parte esentiala a felului în care umanitatea a evoluat. Învinsul sau învingatorul fac parte din existenta de zi cu zi, din istoria pe care o scriem cu fiecare din gesturile noastre.
Lumea Anei Zoe Pop ia nastere din întelegerea raporturilor umane unde primeaza ideea de cuplu. Într-un fel similar ea gândeste si lumea simbolurilor sale. Fiecare dintre elementele ce apar în lucrari se reflecta, semnifica privirea în oglinda, ele îsi gasesc întotdeauna pandantul, alcatuind perechi ce îsi iau „locul” în forme geometrice regulate, bine închegate. Patratul si cercul, mai rar dreptunghiul, reprezinta lumea formelor asezate, stabile, un fel de locas imaginar al spatiului în care ne asezam. În acest univers al gesturilor libere, al multiplelor întâmplari, Zoe Pop constientizeaza aceste spatii identitare, „cuiburi existentiale”, ca semne ale stabilitatii. Cred ca întreg sistemul sau de gândire are ca reper elementaritatea, nucleul, astfel încât putem vorbi despre o responsabilitate a gestului individual, a cuplului, iar în final despre un fond comun, interpretat ca simboluri colective. Este foarte puternica în lucrari ideea ca trecerea fiecaruia dintre noi pe acest pamânt nu este lipsita de semnificatii, astfel încât trebuie sa ne gândim la o raspundere morala, la mostenirea ce o avem si pe care o lasam. Urma, amprenta, într-un cuvânt memoria este nucleul existentei noastre si totodata punctul central al creatiei Anei Zoe Pop. Iar modalitatea tehnica folosita este si ea expresiva în acest sens. Folosirea negativului în piesele turnate, faptul ca totul este tratat în adâncime mareste si mai mult împortanta pe care ea o da semnului vizual. Nu doar prin continutului sau ideatic, ci mai ales prin expresivitatea sa plastica, directa, el comunica cu privitorul.
În desene si picturi reperul sau ramâne legat de expresivitatea corpului uman. Desenele realizate în tusuri colorate ne amintesc un ciclu mai vechi intitulat „Mâncatorii de carne”, în care accentul era pus pe o stare animalica, o tensiune ce amintea de bestiarele din evul mediu. Acum aceasta salbaticie a disparut, dar înfruntarea dramatica exista, ea tine însa de spatiul casnic, de dragoste si ura, de controversele ce traverseaza istoria omenirii. Linia pune în valoare anatomia, subliniaza cu eleganta expresivitatea corporala, iar cromatica învaluie în mister aceste scene succesive decupate din existenta unui cuplu. În zona desenului si a picturalitatii simbolul folosit de ea este aproape exclusiv legat de acest duo pe care-l formeaza cuplul, gândit ca un generic, cele doua parti care alcatuiesc întregul si în jurul carora s-a construit istoria omenirii. Lucrarile din aceasta zona ne aduc în contact mai direct cu realitatea directa, legiferând într-un fel întreaga simbolistica pe care o regasim în sculpturi. Ea dezvolta aici un registru în care sentimentele razbat pe suprafetele colorate, descoperim aici o poetica a iubirii, a tensiunii nascute din dragoste, a voluptatii formelor ce ne plaseaza în contextul existentei cotidiene. Exista o crestere gradata în desfasurarea acestei ample povesti despre viata, ce pune în valoare sensibilitatea polivalenta a artistei.
Ana Zoe Pop este un artist nesatios. Lucreaza mult, fiind permanent interesata de foarte multe lucruri, ea reuseste ca printr-un exercitiu constant sa puna în acord instinctul si ratiunea. Voluptatea, pasiuni ce clocotesc în toate lucrarile sale sunt bine sustinute de rigorile limbajului, de claritatea discursului pe care ea reuseste sa-l pastreze în întreaga desfasurare a compozitiilor. Putem vorbi de un control rational, de o sinteza ce o preocupa în tot ceea ce face, chiar daca, Ana Zoe Pop se înscrie categoriei de artisti ce îsi bazeaza cercetarile pe instinct, pe intuitie, pe un discurs cultural prin care reuseste sa integreze elementele particulare în datele generale ale cunoasterii.

Maria-Magdalena Crisan