De pictura lui Ilie Boca nu te poti bucura decat daca esti atras de ceea ce se petrece dincolo de ordinea imediata a realitatii. Tot mai putin mintea noastra este dispusa sa faca legaturi, sa se desprinda de vederea ?a la prima?, ramanand incatusata in acest iures contemporan consumat la suprafata unei vizualitati ce ofera mult mai putin decat continutul ei.
Altfel spus, alungam din imaginatia noastra o parte esentiala, ce tine de memoria imaginii. Acest lucru defineste cel mai bine universul pe care Ilie Boca il exploreaza de mai bine de cincizeci de ani, cu aceeasi prospetime, cu aceeasi pasiune pentru a afla ce se petrece dincolo de stratul protector al invelisului.
Acum, cand putem intoarce si noi privirea asupra acestei creatii avem perspectiva unui univers fabulos care si-a cautat reperele in datele lui fundamentale. Ce inseamna acest lucru? Pentru Ilie Boca alcatuirea lumii este definita de o suita de intamplari, de legaturi si relatii intre tot ceea ce compune aceasta lume. Oameni, animale, flori, obiecte vazute permanent in relationarea lor, as spune o poveste in imagini, despre noi, intr-o permanenta raportare la un trecut, ale carui urme nu pot si sterse. O creatie care permanent activeaza resursele memoriei, care pastreaza si exploateaza partea esentiala din ceea ce de-a lungul timpului dispare.
Cred ca orice creatie artistica, nemarturisit, are orgoliul de a pastra, de a face ca ceva din ceea ce releva sa nu se piarda. Ma gandesc, astfel, ca memoria, alaturi de nevoia de a descoperi si a te descoperi, de a-ti afirma individualitatea, stimuleaza, poate, un element esential, ce declanseaza resursele interioare ale creativitatii. In cazul lui Ilie Boca acest lucru este cu siguranta asa. Imi aduc aminte cand, la cativa ani dupa ce Ilie Boca a terminat facultatea, Horia Bernea auzea despre un pictor din Bacau care ar avea deja peste trei mii de lucrari. Era ceva de necrezut, lucru ce l-a determinat sa faca un drum la Bacau pentru a-l cunoaste. Ce a urmat a fost o frumoasa prietenie concretizata, pentru viata plastica de la noi, in Tabara de la Tescani, acolo unde, in fiecare vara se intalneau si lucrau multi dintre cei care s-au impus de-a lungul anilor in plastica noastra contemporana.
Asadar, inca din primii ani Ilie Boca a urmat un drum, pot spune acum, nespecific traseului unui tanar artist. Stabilit la Bacau, el a avut capacitatea, fara a avea complexul provinciei, sa atraga aici personalitati artistice ale momentului, sa impuna viziunea sa personala, a carei descendenta nu este legata de traditia unei scoli, ci de un puternic instinct al primordialitatii. Aviditatea cu care picteaza de peste patruzeci de ani o constatam si acum cand atelierul lui ofera lucrari pentru patru mari expozitii deschise aproape concomitent.
In cazul lui nu putem vorbi prea mult despre influenta pe care maestrul sau, pictorul Alexandru Ciucurencu a avut-o asupra sa. Colorismul, pe care cu usurinta il remarcam in lucrarile sale are alte surse. De asemenea el s-a desprins rapid si firesc de un realism ce nu-i satisfacea perceptia, fara insa a renunta niciodata la reperele figurative.
De unde se naste aceasta viziune, atata siguranta mergand pe un drum mai putin batatorit, ale carui repere nu le cauta in traditia scolii romanesti de pictura?
In cazul lui Ilie Boca au functionat foarte bine resursele genetice. El a fost si a ramas un om al locului de unde venea si trebuie sa imi amintesc inca odata una dintre marturisirile sale: ?port in mine locul in care m-am nascut?. Aceasta sintagma ne ofera cheia dezlegarii misterului creatiei sale, care in ani s-a dovedit a fi atat de autentica, de adevarata, personalitatea pictorului fiind capabila sa releve spiritual locului din care vine.
Pentru a putea descifra farmecul picturalitatii lui Ilie Boca, trebuie sa spunem ca lucrurile sunt mai complexe si mai profunde. Putem vorbi despre un continuu exercitiu de analiza, de intelegere a acestei bogate surse pe care o ofera creatia populara, in cazul lui, mai ales, cea din zona Bucovinei. Aceasta sinteza, facuta in timpi istorici de artistul anonim reprezinta fondul imagistic de la care Ilie Boca porneste. Il putem cataloga ca un breviar care-i ofera nu atat motivul, ci un anume inteles al lumii, in care el descopera cu prioritate reperele ei esentiale.
Nu ar fi insa suficient sa ne oprim aici. Ilie Boca este artistul care simte foarte bine legatura nevazuta dintre lumi si epoci diferite. La inceput a fost surprinzator impactul pe care pictura sa l-a avut asupra strainilor. Felul in care acestia se regaseau in spiritual ei, in reperele ei figurative, arata capacitatea lui de a reda universalitatii semnele unei culturi ancestrale. In aceasta zona pictorul Ilie Boca isi manifesta pe deplin personalitatea, aici spiritual sau patrunzator a stiut a reda modernitatii, a pus in circulatie elementele unei sinteze culturale ce isi depaseste limitele geografice. El a descoperit secretul si a cultivat acea zona in care culturi aflate la mari distante geografice pot comunica. Lucrarile lui ne vorbesc despre universalitate, cu elemente extrase dintr-o zona cu un bogat potential cultural, o spiritualitate capabila de a-si purta propria individualitate pe marea scena a lumii.
La fel de bine ca descendenta, pictorul Boca isi intelege si timpurile in care traieste. Modernitatea limbajului sau plastic se suprapune perfect sintezei culturale in care el isi gaseste resursele. El intelege totul la nivelul elementaritatii si al fragmentului, al uni context expresiv specific. Dincolo de reperul figurativ, exista, la fel de important, reperul plastic, citit in raportul forma-culoare, acel joc subtil descoperit in fiecare dintre lucrarile sale.
Ritmul, energia, frenezia picturalitatii sale se compune din mii de secvente, din pete aparent dezordonate, dar pentru un ochi atent fiecare imagine este o lectie de organizare compozitionala. Libertatea si autocontrolul sunt cele doua strategii cu care el opereaza. De aici putem vorbi despre un anume laconism al imaginii, o creatie ce are mereu in vedere sinteza, elementaritatea ce functioneaza ca un reper.
Universul lui Ilie Boca este fascinant, poarta cu el secretul regenerarii, este exemplu direct al sansei pe care privirea patrunzatoare o are in a descoperi profunzimea lucrurilor. Modernitatea acestei creatii vine de la sine, din felul in care artistul intelege relatia dintre dat si spiritual contemporaneitatii. Voluptatea cu care se naste aceasta poveste este fascinanta. Pictorul apeleaza la aproape orice pentru a-l folosi drept suport. Hartia, panza, cartonul, foloseste tehnicile traditionale ale picturalitatii, colajul, dar si multe inventii nascute nu se sti cum, totul ia parte la aceasta nesfarsita aventura pe care o traim alaturi de artist atunci cand ii privim lucrarile.
Universul lui Ilie Boca a ramas acelasi, dar felul in care el relationeaza elementele, felul in care modeleaza linia, intensitatile cromaticii sale de-a lungul anilor s-au schimbat. Nu se pune problema periodizarii picturii lui Ilie Boca. Ea are o continuitate, pe care pictorul ?o ajuta? prin pasiunea cu care revine la compozitiile mai vechi, facand totul cu bucuria si sinceritatea cu care traieste fiecare tuse de culoare.

Maria-Magdalena Crisan