La cincizeci de ani Vioara Popescu Dinu prefera abordarea unor lucruri fundamentale. Vorbim acum despre un metalimbaj, un exercitiu constant, un fel de decalog exersat de-a lungul anilor in sfera limbajului plastic. Timpul i-a demonstrat, de altfel ne arata noua tuturor, ca ne aflam intr-o permanenta determinare fata de o lume nevazuta, necunoscuta, pe care fiecare ne-o imaginam raportat la experienta personala. De-a lungul timpului arta, creatia in general a reprezentat una dintre modalitatile de a impartasi celorlalti fragmente din experienta existentiala. Pentru Vioara Popescu Dinu ceea ce face in plan artistic este rezultatul unei experiente de viata. Raportarea la aceasta o face cu instrumentele specifice limbajului plastic. In cazul ei, obiectul decorativ, sticla se dovedeste un bun purtator al mesajului. Obiectele gândite ne introduc intr-un univers venit mai ales din sfera crestinismului, mai precis a lumii bizantine. Ea ne vorbeste direct, prin elementele caracteristice si recognoscibile ale acestui univers: clopotul, cupola, crucea ne introduc in spatiul spiritual preferat de ea. Ea a sesizat foarte bine rolul obiectului, al decorativului, importanta pe care vizualul a avut-o in sfera de manifestare a credintei. Fastul, sustinut de culoare, de aparitii spectaculoase sunt elemente ce tin de ?recuzita? proprie oricarei festivitati religioase. Este vorba despre acea cultura a vizualului pe care biserica a stiut sa o foloseasca cu multa stiinta de-a lungul timpului, ajutând oamenii sa inteleaga, sa se apropie de lucrurile profunde. Frumosul s-a alaturat intotdeauna binelui, moralei, a fost folosit de-a lungul timpului ca element de transmitere cu efecte sigure in atingerea telului propus.
Tema asupra careia se opreste acum Vioara Popescu Dinu este cea a sacrului, a spatiului mitic. Ea nu ramâne cantonata in zona simbolului religios, ci ne propune o ?evadare? spre magie, spre elemente venite din sfera unei perceptii mitice, lucrarile ei fac insa intotdeauna trimiteri la experienta umana, la ceea ce depaseste experienta personala. Traim intr-un spatiu mitic, sacralizat, unde desfasurarea evenimentelor, se afla intr-un raport de ?cauzalitate mitica?, in directa legatura cu tot ceea ce se petrece in cosmos, iar imaginatia se afla si ea sub imperiul acestor determinante. Atitudinea avuta intr-un asemenea context este complexa, un amestec de teama, scrupul, lealitate, pietate, obiectele ei recupereaza expresii vizuale consacrate, care au forta de a transmite mai direct mesajul. Vioara Popescu Dinu gaseste solutii convingatoare, de a pune un numitor comun intre traditia consacrata a simbolurilor abordate si proprietatile, calitatile artistice ale materialului folosit. Efecte artistice ale sticlei se bazeaza pe transparenta, pe o relatie speciala cu lumina si culoarea. Acestea sunt elementele pe care ea stie sa le utilizeze cu maiestrie, sa le puna intr-un real dialog cu traditia bizantina a imaginii. Folosirea aurului coloidal, bogatia motivelor decorative scot din expresia ei rigida forma arhitecturala, atingând, prin forta imaginatiei iluzia, capacitatea de a elibera pentru o clipa gândul de realitatea concreta a obiectului. Cupola-clopot este elementul esential cu care ea opereaza, element simbolic cu posibilitati mari de asociere, pe care il foloseste atât in obiectele de sticla, cât si in pictura sa. Vioara Popescu Dinu a ales ca mijloace de expresie elemente clare, directe, a caror simpla prezenta conduc privirea spre registrul de expresie dorit de ea. Daca in obiectele de sticla interventia are in vedere stimularea expresivitatii in zona decorativului, in lucrarile de pictura ea pastreaza mai accentuata expresia arhitecturala a elementelor, trimiterile merg spre semn, spre scriitura, sugereaza deschideri in zona informatiei, a documentului.
Pâna la aceasta expozitie s-a apropiat de aceasta problematica aluziv, venind din zona unor motive laice, acum ea nu se fereste in a folosi simboluri directe, cunoscute, as spune cele cu un impact puternic, fiind interesata de felul in care poate conferi obiectului decorativ un statut major. Putem spune ca acest lucru i-a reusit. Ea ne incita, stimulând placerea noastra de a privi, de a intâlni imagini cu un puternic impact decorativ, iar ?ochiul? nostru intra in acest joc. Cu abilitate suntem atrasi in sfera lucrurilor ce ies din obisnuitul cotidianului, pendulam cu gratie si suntem tentati de a face cu ?bagheta magica? o mica farsa, de a iesi de sub puterea necunoscutului, de a ne depasi conditia.