Întâlnirea cu pictura lui Dan Bota a fost întotdeauna surprinzatoare. De formatie arhitect, atunci când i-am privit pentru prima data lucrarile am constatat ca pictura pentru Dan Bota nu este doar un hobby, ci o adevarata profesiune. Aflat acum dupa o vasta experienta în domeniul plasticii Dan Bota atinge în ultimele sale lucrari performante la care aspira înca de la început. O pictura de anvergura, conditionata nu de motivul abordat, ci de viziunea avuta asupra lui. Compozitii, portrete, naturi statice, peisaje asa am putea descrie orizontul tematic preferat de pictor. Dar realitatea acestor lucrari ne ofera o cu totul alta imagine, departe de intimitatea obisnuita a motivelor.
Dan Bota a reusit sa regândeasca în termenii vizualitatii contemporane a limbajului o experienta pornita din traditia picturalitatii. Constructia, culoarea, raporturile de lumina, studiul atent al lumii din preajma au facut ca pe parcursul anilor toate acestea sa devina mijloacele prin care pictorul punea în valoare o gândire plastica proprie, o viziune prin care el „ataca” cu îndrazneala, conditia minora, intimista a unor motive atât de des întâlnite în istoria picturalitatii dintr-o perspectiva în care recunoastem lectia indusa de modernitatea ultimului secol.
Viziunea lui Dan Bota a avut în vedere întotdeauna dimensiunea mentala a întelegerii realului, reflex al contemplatiei si al analizei, fara însa a neglija o expresie poetica, prin care virtutile sale de colorist au fost puse în valoare. Dupa mai bine de patruzeci de ani de experienta concluziile pe care le tragem trebuie sa pastreze limpezimea practicata de catre artist în pictura sa, pe tot parcursul acestor ani: echilibru, luciditate, rigoare constructiva, anvergura unei viziuni ce integreaza imediatul într-o dimensiuni cosmica, iar cromatica sa conduce spre sonoritati profunde, spre acordurile grave ale unei lumi ce nu trebuie înteleasa doar prin ceea ce razbate la suprafata ei.
O analiza a creatiei lui Dan Bota nu este usor de facut. Chiar daca demersul pictorului este cât se poate de limpede, nu este suficient daca punem în evidenta performantele sale legate de cunoasterea si asimilarea limbajului. Rigoarea compozitionala si întelegerea materialitatii picturale sunt cei doi termeni pe care el mizeaza. Dar sintagma care ar traduce mai direct acest efort sistematic, apropiindu-ne mai mult de semnificatia plasticii sale din ultimii ani, ar fi aceea de „structuri picturale”, de energii imaginare pe care privitorul le descopere, de tensiuni ce induc o alta perspectiva de întelegere a lumii înconjuratoare.
Dan Bota s-a situat în cercetarile sale întotdeauna într-un prezent activ, privind lumea fara opacitatea pe care de foarte multe ori concretul o impune. A fost interesat de a patrunderea întelesul profund al lucrurilor, reconstruind, imaginând, în termenii picturalitatii, viziuni ce alcatuiesc resursele acestei creatii. Acesta ar fi sensul în care trebuie sa întelegem pictura sa, sa descoperim virtutile incontestabile ale plasticii sale ce surprind privitorul prin abilitatea cu care el relationeaza rigorile structurale, un sistem constructiv, cu efuziunile emotionale, senzoriale nascute în intimitatea laboratorului sau. Dan Bota reuseste sa sustina echilibrul balantei între rational si emotional, fiecare lucrare fiind o lectie plastica bine alcatuita, pe care el a aprofundat-o continuu de-a lungul anilor. De la bun început s-a vazut atractia pentru reprezentari de anvergura, pentru suprafetele mari, articulate, pentru compozitii ce au doar un punct de pornire, un reper în realitatea figurativa. Cercetarile lui au pus în valoare raporturile plastice, întelegere rationala a unei lumi constituita din elemente bine definite, fara însa a neglija impactul emotional, o poetica ce da o cu totul alta dimensiune universului sau.
În evolutia în timp a operei lui Dan Bota putem vorbi despre o constanta, ce face ca lucrurile sa nu fie mult diferite, ci doar sa se împlineasca în sensul celor dorite de pictor de-a lungul anilor. Am putea vorbi acum despre curajul cu care el pune în pagina întrebari îndraznete despre aducerea ideilor într-o corespondenta cât mai directa cu viziunea sa plastica. În acest sens abordarea unor lucrari de mari dimensiuni, în care concretul este absorbit de materia picturala, iar aceasta are forta de a transmite dimensiunea spirituala a unei realitati palpabile este în acest moment una dintre cele mai importante caracteristici a lucrarilor sale. Este o stare în care pictorul simte ca planeaza deasupra acestei lumi, asa cum marturisea, o viziune în care imaginatia capata proportii cosmice, iar gestul artistului reuseste sa dea o expresie concreta trairilor.
Drumul pâna în acest punct a însemnat munca sustinuta, un efort pe care îl putem constata, de-a lungul anilor, prin amploarea acestei opere. Locul lui Dan Bota în pictura româneasca este câstigat cu siguranta. Situarea lui într-o buna traditie a picturalitatii de la începutul secolului al XX-lea, învatând atât din lectia lui Cezanne, dar iubindu-l concomitent si pe Matisse, el a stiut exploata un discurs pictural complex, a avut capacitatea de a întelege anvergura unui limbaj ce poate trai prin propriile resurse. Scoaterea din scara, freamatul vital al materialitatii picturale, orizontul afectiv, vocatia monumentalului sunt câteva dintre elementele pe care Dan Bota le-a exploatat pe parcursul anilor, ajungând la o dezinvoltura de invidiat, dar din care controlul nu lipseste, iar gestul urmeaza un traseu fara constrângeri. Inteligenta si sensibilitatea, fervoarea, pasiunea cu care traieste în atelierul minuscul aceasta aventura, universul conventionalul cu care pictorul este familiarizat capata o expresie fabuloasa, el devine misterios si incitant asa cum se vede în multe dintre lucrarile sale. Dan Bota si-a trait destinul artistic într-o relativa izolare care, trebuie sa spunem acum dupa atâtia ani, i-a fost benefica. El nu s-a simtit legat de traditia unei scoli, nu a facut parte din grupari artistice, a participat la viata artistica, a avut prieteni în lumea plasticii, dar a privit si analizat cu detasare ceea ce se întâmpla în jur. Personalitatea sa artistica s-a construit prin contactul cu o buna cultura plastica, printr-o selectie facuta în spiritul formatiei sale de arhitect, acolo unde spatiul si logica constructiva sunt elemente de baza, dar ceea ce ne face sa vorbim astazi despre pictura lui Dan Bota sunt calitatile de colorist pe care el le-a demonstrat de-a lungul anilor. Performanta sa tine de acordul pus între „ratiune” si „sensibilitatea” prin care transform motive banale în repere vizuale.

Maria-Magdalena Crisan