Doi artisti ardeleni:
Gheorghe Muresan si Ioan Sulea
Anul 2008 › Numarul 829

La Targu Mures, intr-o cladire impunatoare si veche, care pe vremea imparatesei Maria Tereza a fost prefectura, astazi troneaza arta.
Aici sunt atelierele de creatie, in care isi daltuiesc ori isi picteaza visele cei mai importanti artisti din orasul de pe Mures, multi dintre ei cu realizari remarcabile in tara si in lume. Recent, sculptorul Gheorghe Muresan (presedintele Filialei U.A.P Tg. Mures) si pictorul Ioan Sulea s-au intalnit si cu publicul bucurestean, intr-o expozitie organizata la prestigioasa galerie bucuresteana Veroniki Art. Amandoi sunt ardeleni get-beget, au urmat Facultatea de Belle-Arte "Ion Andreescu" din Cluj si apartin generatiei optzeciste a plasticii noastre. Ceea ce ii desparte pe cei doi este forta visului pe care fiecare il intrupeaza in arta. Gheorghe Muresan este indragostit de lemn. Aceasta dragoste l-a facut pe sculptor sa inventeze forme viguroase si aparte, amintind de obiectele uzuale ale taranilor. in schimb, Ioan Sulea picteaza de ani buni, cu obstinatie, Sfantul Potir. in viziunea lui, Potirele sunt semnul si metafora crestina pentru Iisus si Apostoli. Aceasta intalnire in doi de la Veroniki Art a fost un dialog subtil si rafinat. Tablourile metafizice ale lui Ioan Sulea - "invieri", "Sfinte mese", "Tronuri arhieresti" - au fost canavaua delicata ce a acompaniat sculptura dezlantuita a lui Muresan.
Stand de vorba cu Gheorghe Muresan, am aflat mai multe despre pasiunea sa pentru lemn si despre sculptura lui. "Pe mine m-au atras dintotdeauna reliefurile funerare romane, care sunt ca o poza de familie cioplita in piatra. Asa ca, acum 30 de ani, am inceput sa fac basoreliefuri in teracota, apoi, treptat, am trecut la lemn si am ajuns la "Ferestrele" mele. Si mai e ceva!", a continuat sculptorul. "Noi, romanii, suntem azi niste pastratori ai civilizatiei lemnului, poate singurii din Europa. Noi mai avem mori, vartelnite, prese, carute, pe care nu le mai vezi in Apus. Pe mine toate acestea m-au fascinat. De aceea m-am indragostit de lemn. Iar instrumentele noastre traditionale - securea, barda, cutitoaia - sunt nelipsite din atelierul meu. Folosesc multe esente de lemn in sculpturile mele, pe care uneori le amestec in fragmente si efecte de culoare."

La sfarsit, vreau sa-i anunt pe cititorii nostri, care nu au apucat sa vada expozitia celor doi artisti mureseni, ca inca nu e prea tarziu. Pana pe 20 iulie, cei doi vor putea fi vazuti, impreuna cu alti artisti, intr-o ampla retrospectiva, prin care galeria Veroniki isi celebreaza doi ani de activitate. Veti putea vedea acolo un regal in cascada al artistilor generatiei noastre de aur, care au expus la Veroniki Art si, alaturi de ei, alti artisti din generatia matura ori mai tanara. Iar noua nu ne ramane decat sa-i multumim si curatorului Maria-Magdalena Crisan, cea care a ridicat prestanta galeriei Veroniki, facand din orice expozitie de aici o reusita sau un eveniment.
VALENTIN IACOB