Noblesse oblige O datã cu intrarea în varã, anunþatã de vernisajul expoziþiei Erosul verii, putem spune cã în lumea artelor plastice avem, în sfîrºit, o galerie model: Veroniki-Art, care aparþine de Fundaþia Iosif Constatnitn Drãgan, nume care impune respect, care a impus o stachetã culturalã. Firma obligã, ceea ce directoarea artisticã a galeriei, Veronica Marinescu, ºi echipa sa fac, adicã organizeazã expoziþii impecabile. Ce înseamnã de fapt a or ganiza bine o expoziþie? Ce înseamnã în fond a fi un curator adevãrat? Înseamnã a-l respecta pe vizitator. Ori asta presupune a-l respecta pe artist. Presupune a face o selecþie valoricã, apoi a pune în valoare lucrãrile, a le pune etichete cu titlurile ºi datele lor tehnice, a le plasa cu simþ critic în spaþiul expoziþional, ºi nu în ultimul rînd înseamnã a concepe ºi edita un catalog. Mãcar atît, fiindcã, în condiþiile crizei veºnice în care trãim, nu poþi sã ai ºi pretenþia de a face promo, de a anunþa pe toate canalele expoziþia ºi mai ales de a testa piaþa, de a vedea dacã o astfel de expoziþie intereseazã sau nu, adicã de a porni de la efect la cauzã, ba de a spune cã ai ºi vîndut ce expui, cum se întîmplã pe Madison Avenue, strada galeriilor din New York. Am spus cã la noi criza e veºnicã, veºnicie datã, în cazul breslei plasticienilor, de dezinteresul ºi lenea unor artiºti, fiindcã nu e greu sã pui o etichetã cu titlul lucrãrilor, ce spui dle Mircea Barzuca? Te duci la Galeriile Municipiului ºi vezi o expoziþie fãrã nume, fãrã titluri la lucrãri, parcã e o expoziþie-cavou, bietele lucrãri plîng cã nu au ºi ele un nume. O expoziþie fãrã identitate, otova, fiindcã, fãrã titluri, toate tablourile sînt la fel, variante ale aceloraºi viziuni abstracte, deºi artistul i-ar fi putut lesene spune, „N-am cuvinte" sau „Juan Miro de Dîmboviþa", fiindcã abstracþionismul lucrãrilor, grafia ºi simbologia liniilor, jocurile geometrizate prin pete contrastante de culoare, amintesc izbitor de marele pictor spaniol. O astfel de expoziþie s-a nãscut moartã, fiindcã ea nu are cum sã fie pomenitã prin referinþe critice, decît cel puþin la nivelul „mai existã ºi un pictor pe care îl cheamã Barzuca". Ce ºansã sã aibã el în Occident? Poate fi comparat cu Nicolae Maniu? Vã rog sã mergeþi la Veroniki-Art ºi veþi descoperi cum se respectã un artist ºi cum a putut pãtrunde el pe simezele pariziene. Dar întreaga expoziþie Erosul verii îºi poate gãsi oricînd locul în marile galerii ale lumii. ªi nu ne îndoim cã ºi piaþa ar fi interesatã de aºa ceva. Dacã precedenta expoziþie, gînditã ºi organizatã tot de Veronica Marinescu, aºa cum am arãtat în cronica evenimentului, se referea la respiraþii creºtine, de data aceasta ne întîlnim cu niºte respiraþii erotice. Fãrã timp ºi spaþiu, deºi Erosului îi este asociatã vara, un anotimp prielnic dragostei, din care nu lipseºte ºi adierea, ºi rãcoarea. Cînd la noi, de regulã, expoziþiile sînt niºte improvizaþii, încropite peste noapte, iatã cã avem ºi un model de galerie care îºi concepe tematic viaþa. Care creeazã o expoziþie în jurul unui concept, al unei teme. Aºa cum bãnuim cã va fi continuu viaþa acestei galerii. Acum, Veronica Marinescu a avut ideea de a provoca pictorii români sã facã variaþiuni pe aceastã temã, a Erosului în cãlduri, pornind de la tabloul unui pictor francez, reprezentant de marcã al academismului, William Bouguereau (1825-1905): Jeune fille se defendant contre L'Amour, pictat în 1880. Au rãspuns la aceastã minunatã provocare artiºtii Reka Csapo Dup, Florian Lucan, Nicolae Maniu (Franþa), Laurenþiu Midvichi, Marilena Murariu ºi Rodica Toth Poiatã, nume importante ale artei contemporane, care ne oferã posibilitatea de a vedea peste 80 de lucrãri semnificative ale creaþiei lor (picturã, graficã, sculpturã). În primul rînd, fiecare a oferit o interpretare personalã a viziunii lui Bouguereau. Rezultatul este o destructurare a imaginii ca de icoanã a operei artistului francez. Astfel, Tînãrã apãrîndu-se de Amor devine o formã multiplã adaptatã la stilul fiecãrui artist ºi al epocii noastre devoratoare: Memoria fecioarei (Florian Lucan), Confuzia lui Eros (Nicolae Maniu), Intruºii (Laurenþiu Midvichi), Dialog nocturn (Marilena Murariu), Nu ºtii ce pierzi! (Rodica Toth Poiatã) sau Pãstoriþã (Reka Dup). Existã în aceste lucrãri o recompunere a cuplului Tînãrã femeie-Cupidon, generatoare de confuzie ºi de intruziune în straturile materiei.(Va urma)