Galeria Veroniki Art din Bucuresti gãzduieste pânã la 17 martie expozitia personalã lui Stefan Pelmus, „Semnele duratei“. 60 de picturi si desene marcheazã 60 de ani de viaþã si 40 de ani de creatie ai artistului.

Întâlnirea cu arta lui Stefan Pelmus lasã întotdeauna sentimente amestecate. La prima privire, mozaicul de figuri bizare, prinse într-o miscare când riguros structuratã, când învârtejitã, trezeste un sentiment de bunã dispozitie. Existã acolo o vitalitate care cucereste. Observarea atentã schimbã în bunã mãsurã prima impresie. Frunzele, florile, efigiile omenesti, imaginile epurate ale animalelor creeazã o lume ineditã, în care fiecare element devine simbol. Iar fiecare simbol pare coborât dintr-o altã lume, cu regulile si directiile ei spirituale.

S-ar putea vorbi despre crestinism privindu-i compozitiile structurate în jurul unei cruci sau aripile de îngeri, heruvimi, cum îi numeste chiar în titlul lucrãrilor. ­S-ar putea vorbi despre Egiptul antic, la descoperirea lui Horus si a ochiului lui deschis asupra lumilor.

S-ar putea vorbi despre icoanele populare când vrejurile plantelor par sã-si lase seva în paharele prin a cãror transparenþã descoperi lichidul vietii. ­S-ar putea vorbi despre panteism în aceastã lume în care oameni, animale, plante par a fi unite dupã principiul vaselor comunicante.

O adevãratã istorie a credintelor omenirii se aliniazã în registrele orizontale, ca în frescele egiptene sau medievale ale „Iconostasului" sãu. Termenul crestin devine recipient pentru simbolurile spirituale ale epocilor suprapuse. Crucea construieste simetria unui „Manuscris Yantra", suportând deasupra ei triunghiul înscris în cerc, care aminteste, voit sau nu, simbolurile masonice, iar „Roata vietii", împãrtitã egal între lumea de deasupra si cea de desubt, îsi pierde câte o spitã ce contine un om, o plantã sau o cupã.

„Manuscris Yantra“


Exemplele pot continua. Sensul simbolurilor folosite unele peste altele ca într-un palimpsest se desprinde însã destul de clar. Artistul cautã în multele expresii ale spiritualitãtii umane propria întelegere a vietii si a mortii, propria situare, efemerã sau eternã în universalitate.

Scribul alfabetului universal

Gravitatea mesajului este susþinutã de calitatea picturalã a pieselor. Cizelarea formelor, ce poate rivaliza cu arta miniaturistilor, ritmarea fondurilor cu ajutorul literelor apartinând unor rare si moarte alfabete, popularea întregului spatiu cu elemente dispuse aparent anarhic, de fapt dupã o schemã compoziþionalã bine gânditã, rafinamentul cromatic, realizat din game armonice sau contrapunctice retin privirea, invitã la citirea imaginii.

Într-un interviu acordat curatoarei expozitiei, Veronica Marinescu, Stefan Pelmus mãrturiseste: „Eu cred cã în altã viatã am fost un fel de scrib, în Egiptul antic, si am adunat multe din acea viatã pe care le adaptez acum la altã trãire, din lumea noastrã. Asa cã pictura mea trimite la o scriere - e ca un fel de manuscris vechi; am un alfabet al meu, cu elemente cunoscute, care, puse într-un anumit context, îti dau sentimentul unor cãlãtorii prin culturi strãvechi...".

Ajunsã la maturitate, arta lui Stefan Pelmus s-a asezat într-o matcã spiritualã puternic individualizatã, limpezindu-si, an dupã an, vocabularul. Existã chiar în cele mai încifrate compozitii un echilibru, culorile si-au accentuat treptat strãlucirea, preponderenta formelor închise (triunghiul si mai ales cercul) sugereazã aplecarea cãtre esentã, cãtre nucleul existentei din care se desprind parcã, ocrotindu-l, cele patru aripi de heruvimi.

Dacã întrebãrile artistului vizeazã sensul vietii între venirea pe lume si trecerea ­într-un dincolo, orice ar însemna acest dincolo, operele lui rãspund printr-un echilibru care justificã titlul expoziþiei si dezvãluie împãcarea autorului cu lumea si cu sine.