Marin Gherasim, Viorel Mãrginean, Horea Pastina, Mihai Sârbulescu si Ion Stendl. Cinci artisti din primul esalon al artei românesti contemporane expun pânã în 22 aprilie, la Galeria Veroniki Art. 50 de lucrãri (picturi, desene, colaje) sunt menite sã circumscrie cinci universuri artistice diferite. Li se adaugã o serie de schite si studii cu ajutorul cãrora privitorul poate decripta drumul de la idee la operã al fiecãrui expozant. Lungul - si dificilul de multe ori - proces ce dã nastere unei lucrãri rãmâne, de obicei, necunoscut publicului. De ce s-a gândit creatorul la un anumit subiect? Cum l-a vãzut cu ochii mintii transpus în operã? De ce a optat pentru o tehnicã sau alta? Cât din gândul initial a rãmas în lucrarea finitã? Sunt întrebãri pe care privitorul si le pune, de altfel, foarte rar, cucerit fiind de jocul de linii, culori sau forme.


Fiecare dintre cei cinci artisti are o lume proprie, un fel anume de a se apropia de lucruri si de a le comunica celorlati. Prin ciclul „Memoria absidei”, cãruia îi apartin unele dintre lucrãrile expuse, Marin Gherasim a simtit nevoia fixãrii în memorie a tuturor bisericilor dãrâmate. La început. Picturile cu acest subiect au devenit însã mai mult decât atât. Au cuprins, treptat, un întreg discurs despre sacru, despre spiritualitate. Discurs prezent, sub înfãtisãri diferite si în alte cicluri, cum ar fi „Fântânile”, reprezentat si el în expozitie. Epoca dãrâmãrii bisericilor a trecut. Preocuparea pentru sacralitate a rãmas, pentru cã, asa cum declarã artistul, într-o vreme supusã efemerului, ”trebuie sã ne apropiem de acea fortã tutelarã care este divinitatea si care are grijã de toate, inclusiv de noi, oamenii”.

Tot în zona sacrului este ancoratã si pictura lui Horea Pastina. Numai cã, de aceastã datã, artistul cautã în lumea simplã a naturii locul în care sã-si plaseze iubirea. Peisajele, grãdinile, naturile statice, scãldate în luminã blândã, prezentate în armonii discrete, invitã la contemplare, la linistea supremã în fata miracolului vietii. Lirice, purtãtoare ale unei filosofii senine, picturile lui Pastina sunt trepte ale unei cunoasteri a spiritului uman prin umilintã si uimire în fata lumii.

Spre deosebire de el, optzecistul Mihai Sârbulescu plonjeazã în miezul materiei incandescente, al izbucnirilor de luminã, al ritmului trepident al naturii. Exuberanta trãirii se comunicã privitorului prin senzualitatea materiei florilor sale, de exemplu.

Si tot natura o descoperim si în majoritatea pânzelor lui Viorel Mãrginean. De data aceasta o naturã de rememorãrii, dublate de curiozitatea fiecãrei zile. Pãsãrile, insectele, copacii, peisajele sunt stãrile de suflet ale artistului într-un anumit loc, dar si obiectul cercetãrii sale, condusã cu meticulozitatea entomologului. În expozitia de la Galeria Veroniki, artistul aduce si o altfel de memorie: aceea a istoriei recente. Douã lucrãri de dimensiuni mari, „1989” si „Cimitir”, pãstreazã urmele gloantelor ce le-au strãpuns în decembrie ’89. Primul este un peisaj rural, celãlalt, o ebosã.

În sfârsit, altfel solar, Ion Stendl face un slalom printre tehnici, de la cele ale picturii si gravurii clasice la colaj, la tapiserie, la artã monumentalã sau la graficã computerizatã. Vesnic tentat sã descopere un nou secret, o nouã posibilitate, sã confere cadru intelectual unei naturi senzuale prin excelentã.

Cinci artisti, cinci lumi diferite ce se întâlnesc în nevoia de a comunica oamenilor gânduri si sentimente si în cãutarea diferitelor modalitãþi de a-si împlini visul.