Galeria Veroniki Art vernisează joi, 17 decembrie 2009, ora 17:00, expozitia de pictură, acuarelă, tapiserie si obiect “Stare îngerească”, o selecţie ce cuprinde peste 60 de lucrări de artă contemporană cu citate din arta sacră, semnate de opt artisti contemporani – Alexandru Antonescu, Dan Constantinescu, Bogdana Contras, Horea Cucerzan, Mariana Macri (1939 - 2008), Ioan Oratie, Preotul Pantelimon de la Mănăstirea de călugări Oasa din judetul Alba si George Tzipoia. După cum ne informează Veronica Marinescu, director al galeriei Veroniki Art şi curator al expoziţiei, lucrarea centrală si punctul de pornire al expoziţiei „Stare îngerească” este Icoana „Sfânta Treime” (tempera pe lemn, 158×125 cm) pictată de preotul Pantelimon de la Mănăstirea de călugări Oaşa, din judeţul Alba. Interpretare după celebra icoană a călugărului iconar Andrei Rubliov, considerat cel mai mare pictor rus de icoane si de fresce din Evul Mediu, Icoana „Sfânta Treime” de la Oasa, pe care Preotul Pantelimon s-a învrednicit să o lucreze pentru iconostasul noii catedrale de la Deva, este expusă, în premieră, într-o galerie de artă. În această minune a artei sacre nu sunt reprezentate numai „cele Trei Ipostase dumnezeieşti, ci fiecare din Ele apare ca Persoană în particularitatea ei inconfundabilă, adică în relaţia ei cu celelalte Persoane, plecând de la Tatăl prin Fiul în Duhul Sfant – si iarăsi în Duhul prin Fiul la Tatăl. ” Într-o scurtă caracterizare, Veronica Marinescu ne introduce în lumea artistică a fiecărui expozant. În compozitiile tinerei pictorite Bogdana Contras domneste puritatea gestului, acuratetea desenului si rafinamentul nunţelor cu care dă chip nevăzutului. Maxima simplitatea a compoziţiilor „Stare îngerească”, „Deschidere în piatră”, „Cupole”, „Vestitor”, „Coloană către bolta cerească” sau „Graţie aurie” pune în valoare nu numai capacitatea sa de a aborda firesc universul sacru, ci si atitudinea sa spirituală si privirea blândă cu care se apropie de acest univers. Pictura lui Horea Cucerzan este invadată de auriul zilei, de măretia arhitecturii medievale. Albul şi oranjul în irizări diafane, ireale, domină metaforele plastice ale luminii şi ale calătoriilor sale spirituale; incendiază spaţiile domestice, respiră magie si fior crestin. Sunt adevărate bijuterii iesite din cutiile sacre ale timpurilor. Câmpurile de culoare trăiesc şi se hrănesc din vraja imaginilor realului pe care le converteşte în clipe de mare densitate emoţională. Ceaţa luminoasă le absoarbe si le uneste. Ca în „Muzica”, „Lumină veneţiană”, „Rugăciune”, „Protecţie divină”, „Rugă pentru Maria” sau „Pelerinaj” - un paradis terestru în care cântă catedralele, bisericile uitate de lume, îngerii şi amintirile Padovei şi Blajului său natal care l-au cucerit pentru totdeauna.